Nu puteam să nu-l felicit!

Duminică noaptea, pe la vreo 12 trecute fix, am luat telefonul și, am căutat în agendă un număr. Am dat de el cu greu, și am ezitat câteva secunde. Nu știam dacă e potrivit să-l formez. Stăteam cu telefonul în mână și mă gândeam: s-o fac? Să n-o fac? Brusc, sunetul măcăoaiei m-a scos din visare. Când am privit ecranul, să leșin: era exact numărul pe care voiam să-l apelez. Am dus aparatul la ureche și am răspuns, cu o voce sfioasă:

– Privet!

De la capătul celălalt, o voce caldă, suavă, vag familiară, mi-a susurat, cu un accent blond.

– Alo! Bună seara! Domnul Sorin Bărbieru?

– Bună seara, am zis eu. Cunosc vocea, dar…

– Vă rog să așteptați pentru domnul președinte.

După ce mi-a tăiat avântul, cu maximă răutate, am auzit un păcănit în telefon și, un tunet:

– Privet! Buna sara, tavarișci polkovnik.

– Să trăiți, tavarișci prezident!

– Tavarișci polkovnik, di obicei, matali luai poziția di drepți șî pocneai călcâiele. Azi nu. Cum așa?

– Păi, de unde…am îngăinat eu, mirat.

– Lasă asta. Sî pari cî nu mai știm di respect pentru vârstă și gradi?

– Scuzele mele, tavarișci prezident. Nu se va repeta! Dar…de unde…?

– Lasă matali astea, zi-i mai bine de ce voiai să mă suni?

– Păi, de unde știați și asta?

Imediat, hohotele de râs mi-au umplut telefonul. După secunde bune, după ce s-a potolit, l-am auzit spunând:

– Bre Mihail, brat. Când ai să înveți matali că EU știu TOT?

– Am uitat. Scuze din nou.

– Să nu se mai întâmple, că ne supărăm foc. Și, poate o trimit pe Natașa…vezi că nu o trimit cu samagoancă, di data aiasta. O trimit să sufle în lumânari. Clar?

– Tavarișci prezident, dacă arată măcar pe jumătate pe cât de suavă e vocea, trimite-o bucuros că o aștept cu brațele deschise.

– Mihail, Mihail, matali nu te mai faci serios? A dracu chelea di moldovan pi mătăluțî…

– Tavarișci prezident, eu zic să nu o trimiteți pe Natașa aici…nu de alta, dar, vă garantez că dezertează imediat…

– Ei na! Cum așa, bre? Da ci, aveț voi așa mari puteri, bre?

– Tavarișci prezident, noi, moldovenii suntem cunoscuți…buni bucătari…și dumneavoastră parcă sunteți os de moldovan…

– Păi, tavarișci polkovnik, cum crezi matali cî tot câștig eu…dar, totuși, di ci voiai sî mă suni?

– Mă scuzați, tavarișci prezident…tocmai de asta: să vă felicit pentru victorie.

– Măi, nebunule, dar încă nu s-au terminat de numărat …de unde știi tu rezultatul?

– Intuiția, tavarișci prezident. Intuiția…

– Măi, Mihail, măi. Tari mai ești matali plin di surprizi.

– Tavarișci prezident, vă felicit din toată inima.

– Spasiba, tavarișci polkovnik. Ti las amu, cî mă sunî Donny pi celălalt fir.

– Felicitări încă odată. La mai mare!…

– Ci mai mari, bre, Mihail? Ești nebun? Di undi mai mari?

– Da, mă scuzați! Succes.

– Spasiba. Noapti bunî, măi nebunule!

 

 

No Comments

Post A Comment
Urmărește-mă pe Instagram