Zâmbetul este cel mai frumos accesoriu

Ieri am făcut un studiu ad-hoc: am mers pe stradă zâmbind. Un zâmbet simplu, deschis, fără nici un fel de conotație sau fără vreun apropos. Pur și simplu! Un zâmbet deschis, cald, sincer. Cald, pentru că temperatura de afară era din cele întâlnite pe la Anchorage.

Am ieșit de la serviciu și, după ce am dus-o pe Black Beauty acasă, am părăsit-o în frig, singurică, amărâtă. Când am plecat de lângă ea, m-a privit cu un oftat, dar, știa că o părăsesc doar pentru puțin timp. Am plecat la plimbare pe străzile acoperite de zăpada (încă) destul de curată, în frigul care rupea bucăți din suflet. L-am înfruntat cu zâmbetul pe buze și, așa cum vă spuneam, l-am abordat: simplu, curat, elegant.

Am mers la Poștă, la cumpărături, cam peste tot pe unde aveam treabă.

Știți voi Poșta? Clădirea aia unde sunt adunate toate ”duamnele” ursuze din lumea asta? Când am intrat, am avut senzația că e mai frig ca afară. Mult mai frig.

Pe bune, eu cred că, acolo, se dau concursuri: ”Miss Murătura”, ”Cel mai acru zâmbet forțat”. Nu știu de ce am senzația că, la intrarea în tură, primesc vreo două kilograme de lămâi, din care, culmea, nu face nimeni limonadă.

Ei bine, ca un cetățean revoltat de situația aceasta, ieri am decis să iau atitudine. Din momentul în care am intrat, m-a cuprins un fior: vă spuneam că, înăuntru, era mai frig ca afară. Mult mai frig. Am intrat și am găsit două doamne pe care le știam de ceva timp, de când am venit acasă și mai am treabă pe acolo. una dintre doamne a ridicat spre mine privirea și m-a întrebat acru:

– Ce doriți?

– Doamnă, cam ca tot omul: vreo câteva milioane în cont, un Ferrari la scară, și, sincer, în momentul acesta, să fiu pe o plajă în Fiji…nu contează care insulă. Eventual cu un Mai-Tai în mână și înconjurat de vreo câteva băștinașe trecute cu puțin de 20 de primăveri, cărora să le povestesc viața mea, să le recit poezii…

Hohotele de râs m-au întrerupt brusc și, cu ocazia asta, am descoperit că respectivele doamne aveau la purtător zâmbete calde, frumoase. Tare frumoase.

Nu m-am oprit aici: am continuat să le fur zâmbetele și hohotele de râs, iar, la final, când am plecat cu pachetul în brațe, am întors capul și le-am văzut, cu același zâmbet frumos pe față.

Acum, că m-or fi considerat nebun, habar nu am, dar, am continuat seria ”cruciadei” peste tot pe unde am avut treabă. Nu m-am lăsat până când nu am lăsat pe fețele oamenilor cu care am interacționat, acele zâmbete pe care eu mi le-aș dori să le văd mereu.

Aaaa, știu că avem cu toții momente în care ne trezim cu ”drag” și ”dor” de ducă la serviciu sau unde aveam treabă, de zici că e sfârșitul lumii. Ei bine, atunci când avem sentimentele astea, există un remediu: zâmbetul.

În lista mea am văzut o grămadă care folosesc acest accesoriu, mai ales doamnele/domnișoarele. Dragile mele: v-ați întrebat vreodată cât de frumos este acest accesoriu? Cât de bine vă prinde?

Zâmbetul este, de departe, cel mai frumos accesoriu: să știți că se potrivește la orice pereche de pantofi și la orice rochie: împărți-ți-l cu dărnicie și veți vedea că este molipsitor: oamenii se lasă seduși de el și îl fură, îl țin pentru ei, și, chiar dacă pentru puțin timp, aveți șansa de a transforma momentele unei zile mohorâte în senin sau, au puterea de a topi frigul unei zile înghețate.

Voi ați zâmbit astăzi?

 

 

2 Comments

Post A Comment
Urmărește-mă pe Instagram