Bărbați din toate țările, uniți-vă!

Băbăiatule, suntem într-un impas. Unul mare. Unul puternic. Urmează treimea: ziua lui nen-tu Valentin, 1 martie și 8 martie. Vor plânge cardurile, iar berea pare un vis ce se îndepărtează. Mult. Tare mult.

Am mai împrumutat o sărbătoare de la merigani. Nu face nimic, ce o fi rău în asta, nu? la Valentine’s day, mă refer. Deh, așa ne place nouă să împrumutăm de peste tot. Nu-i bai. Până la urmă, nu pare a fi o zi tare nasoală. Dar, eu vin cu o întrebare logică: iubești un om, nu? trebuie să i-o arăți fix de 14 februarie? Adică, pe 13 nu l-ai iubit, iar pe 15 nu-l mai iubești? Atunci când iubești un om, îl iubești, și gata. Treaba asta cu Valentine’s day, mi se pare o treabă ipocrită rău de tot. O sărbătoare artificială, menită să crească vânzările de la Jolidon (asta nu sună rău, nu? bagabonzilor). Menită să revigoreze industria bomboanelor de ciocolată și a ursuleților de pluș. Nimic rău în asta, veți spune: trebuie să trăiască și cofetarii și cei care fac ursuleți. Corect!

Eu vin și întreb altceva: nu cumva, avem noi sărbătoarea noastră? 24, parcă. Nu? Dragobetele! E a noastră, măi frate. E sărbătoarea noastră, și are ceva vechime; așa că uite: de-al naibii, eu am să sărbătoresc exact pe 24. Simplu. Ce? Au venit cumva americanii la mine cu capra? Sau ursul? Nu i-am zărit pe la uși, așa că, dacă ei nu au luat de la noi sărbătorile noastre, faine, atunci, nici eu nu iau de la ei.

Pot să înțeleg alt aspect: cutia de bomboane și ursulețul reprezintă promisiunea, sau, mai bine zis, cumva plata pentru o seară romantică, urmată de sex sălbatic. Aia aș putea înțelege. Adică, se duce Gigel și cumpără  cutie de bomboane în formă de inimioară (by the way, cine știe să-mi spună, de unde s-au inspirat cei care au creat forma respectivă), mai cumpără și un ursuleț de pluș și, gata: va fi norocos în seara respectivă. Ei, ce te faci, dacă Gigel al nostru nu are noroc? Le aruncă, plânge după bani, sau cum?

Iarăși suntem ipocriți. Rău de tot.

Eu cred altceva: eu cred că doamnele/domnișoarele din viața noastră, merită altfel de respect. Bun: am luat această sărbătoare, ne place de ea, are un ceva al ei, e ok. Eu mă întreb: de ce să nu-i acordăm aceeași atenție, tot timpul? Poate că, o vorbă bună, o mână de ajutor la nevoie, poate că împărțirea treburilor este mai importantă decât o manifestare artificială, într-o anumită zi. Părerea mea.

Cine ne oprește, pe noi, bărbații, să arătăm fetelor/femeilor din viața noastră aceeași apreciere, aceeași dragoste, aceeași prețuire, zi de zi? Ce ne oprește să facem din fiecare zi, o Valentine’s day? Ce ne reține?

Dragi bărbați, lăsați tristețea deoparte. Renunțați să mai mergeți pe stradă, cu capul în pământ: ridicați fruntea, va trece și această treime. Luați partea bună: mai puțini bani de bere, mai puține cazuri de condus sub influența alcoolului, mai puține certuri. Mai puțini bani pentru mici? Foarte bine: mai scădem și noi în greutate. Mai alergăm în loc să mergem cu mașina la serviciu. Una peste alta, sărbătorile astea par să aducă numai beneficii. Hai, fruntea sus!

Pentru voi, dragile mele, vă trimit un buchet de flori…virtuale. Le meritați cu prisosință.

4 Comments
  • tomoiaga.domnita
    Posted at 07:17h, 10 februarie

    Da, ai dreptate.
    Viața ar fi și mai frumoasă dacă am “sărbători” iubirea în orice zi. Sau în fiecare zi, nu doar cu anumite ocazii (14 sau 24), cu un zâmbet, cu o mângâiere, cu o vorbă frumoasă, ascultând, respectând, oferindu-i timpul tău, apreciind calitățile omului de lângă tine, mulțumindu-i, lăsându-l să facă ce îi place, înțelegând fiecare nevoile celuilalt…”Ne pricepem la teorie dar practica ne omoara”(pe majoritatea
    dintre noi) 😊




    1



    0
  • kathy37
    Posted at 08:44h, 10 februarie

    Orice comentariu este de prisos , Bravos




    0



    0

Post A Comment
Urmărește-mă pe Instagram